Pe Strada Acceptării, circulând azi, 30 ianuarie 2018, am poposit în Casa Păcii. Periplul inedit  început de elevii clasei a III-a A de la Școala Gimnazială „Jean Bart” Suceava s-a încheiat la sfârșitul orelor de curs, când la ora de AVAP au  s-au oprit în „Intersecția emoțiilor”. Acolo, în sensul giratoriu au ales s-o ia spre Casa Păcii, având ca bagaj bucuria și curiozitatea, deși, la stânga, foarte aproape, era Hanul Conflictelor. Drumul spre Casa Păcii părea mai atrăgător, dar solicitant și a fost chiar o provocare. 

Un afiș cu titlul PACE i-a chemat pe elevi să adauge coordonatele  importante ale zilei. Pilda fiului risipitor de la ora de religie i-a învățat acceptarea și iertarea. Mâinile iubitoare ale copiilor au fost imaginate de aceștia ca ținând în ele pe Dumnezeu și  iubirea lui. Acesta este biletul de intrare pe Strada Acceptării. Ușor de zis, mai greu de realizat. „Dacă mă pierd prin toate clasele?” A fost temerea unei fetițe. Să vedem clasele, adică nivelele pentru a ajunge direct la pace, fără violență.

PRIETENIE (clasa a IV-a)

ACCEPTARE (clasa a III-a)

COMUNICARE (clasa a II-a)

EMOȚIE (clasa I)

În clasa Emoțiilor, elevii, avansați deja după activitate îndelungată la Asociația Gestionării Emoțiilor, și-au amintit că de aici, de la emoții negative, de la lipsa gestionării lor,  poate apărea conflictul. Am plecat mai departe cu un zâmbet.

Cu skateboardul comunicării am alunecat ușori și cu pași mari spre Pace. Am vorbit despre noi, despre ceilalți, despre nevoia de comunicare și, mai ales, despre ascultare. Am ascultat, la propriu, muzică bună: Nabucco de Verdi de unde am înțeles că muzică e cheia sol a antiviolenței, am lunecat prin  Valsul Fluturilor și după aceea chiar am pus pe hârtie, într-un moment de respiro, gânduri pașnice. Suntem la clasa a III-a, și la propriu, și la figurat. Am notat cuvinte magice care în „intersecții periculoase”, au dat accept iubirii și dislike urii.

Tot circulând pe Strada Acceptării am ajuns în clasa Prieteniei. Mai întâi a fost Consiliul ATV (antiviolență). Am stat umăr lângă umăr și picior lângă picior. Ne-am prins mâinile și așa a circulat iubirea. Am notat în procesul-verbal câteva cuvinte: acceptare, ascultare, emoție, prietenie, respect, rezistență, prietenie, bucurie.

Unul din elevi a observat că denumirea fiecărei „clase” (a Emoției, a Comunicării, a Acceptării și a Prieteniei) se termină cu „E”. Interesantă observație, și, probabil este un E de la experiență, efort, empatie, educație. E un „ENTER” într-o lume a acceptării, în teritoriul Nonviolenței.

Activitățile au continuat până la sfârsitul săptămânii,  atât la nivelul claselor primare, cât și la gimnaziu. La clasa a VI-a elevii au realizat desene, rebusuri si inimioare ale prieteniei.

La activitatea „Cuvinte care rănesc”, elevii clasei a V-a A au învățat că este important să se ia în considerare nu doar cuvintele, ci și modul în care sunt exprimate, intenția cu care este spus un cuvânt, tonul cu care este pronunțat, expresia feței – toate acestea influențând modul în care un anumit cuvânt va fi perceput ca pozitiv sau negativ (bun sau rău).

Și tot așa, cu acceptare și nonviolență, spre o lume pe care s-o construim mai bună.

(Consilier educativ, prof. Ilciuc Lăcrămioara)